Aiurea, ploua... doar afara. M-am trezit azi tarziu, desi parca vroiam sa mai stau putin. Imi place viata mea, asa cum a fost noaptea trecuta... dar astazi simt ca nu-mi mai place. Nu stiu de ce si nici nu conteaza, sunt convins ca nici altora nu le place si astazi ma multumeste raspunsul asta. Ma gandesc ce bine de unii, in astfel de zile stau si isi beau linistiti cafeaua sa mai treaca timpul... dar eu nu beau cafea, asa ca ma multumesc sa zambesc, gandidu-ma ce repede am gasit raspunsul la intrebare. Daca stau bine sa ma gandesc, sunt atat de multumit incat nici nu vreau sa-mi mai pun alte intrebari. Pentru o clipa ma credeam genial, dar acum ce fac?

Ma gandesc sa ies, ma uit in telefon, sunt o gramada de numere in agenda... asta imi da senzatia ca nu sunt singur, ma simt chiar fericit cand imi dau seama ca doar 10 cifre te fac sa ai atatia prieteni. Revin repede cu picioarele pe pamant si imi dau seama ca la 23 de ani prietenia e schimbatoare, n-am ajuns inca sa o stapanesc bine... si pana la urma trebuie sa fi fericit daca in viata ai macar un prieten adevarat. Dar pana sa am unul si sa-mi dau seama de adevarata lui valoare, ma multumesc cu mai multi. Asa ca ma hotarasc sa sun. Dar pe cine sa sun? Pe aceleasi personaje cu care ies doar cand nu am ce face? Parca astazi n-am chef sa fiu iar ipocrit si sa ies cu cineva de care nu-mi este tocmai drag, doar pentru ca nu am eu ce face. Mai bine stau acasa si imi ascund nebunia si rautatea care o am in suflet, si doare al dracu de tare asta... doare ca acum sunt singur si vreau iar pe cineva langa mine, si nu ma refer la prieteni. In astfel de zile incepi sa urasti iubirea, urasti oamenii pe care i-ai iubit si care te iubesc. Ajungi sa te urasti pe tine pentru simplul fapt ca ai iubit, si acum urasti ca vrei din nou sa iubesti. Macar de ma durea capul, asta m-ar fi facut sa ma pun iar sa dorm si sa ma gandesc ca poate o sa ma trezesc peste 10 ani. Dar cum nu este posibil, dupa 5 minute imi spun ca trebuie sa o iau iar de la capat.

O iau de la capat, dar cum? Cu alti oameni... sau cu aceiasi oameni dar cu un alt EU? De fapt nici nu conteaza cum, important este ca vreau. Astazi nu vroiam sa ma trezesc asa, cand nu inteleg de ce oamenii nu mai zambesc pe strada si nu mai cred in iubire... cand eu stiu ca ea exista, si inca o mai simt. Imi vine sa tip de bucurie uneori cand eu o simt, dar altii nu o vad... si stau si ma intreb... de ce sa tip cand ceilalti nu aud? Aiurea... atunci eu om nebun, care crede si simte... ma simt singur si imi vine si mie sa cred ca nu exista, si uite asa ma invart astazi intr-un joc haotic de cuvinte fara sens. Si uite asa m-am trezit ca este seara din nou si eu nu am un raspuns, dar pana la urma... ce conteaza ca ceilalti nu aud cand eu o vad? Aiurea... din nou.