In urma cu cateva saptamani, s-au hotarat in sfarsit astia din blocul meu sa schimbe operatorul de cablu. Firma aleasa, logic RDS&RCS... si asta pentru ca cei de la UPC n-am mai nimic in pachetul de baza. M-am trezit la ora 9 dimineata, cu astia la usa... nu stiu ce dracu' numar de telefon al administratorului vroiau. In fine, trecem peste detalii si revin la ideea principala. Erau vreo 6 baieti tineri, nu cred ca avea vreunul mai mult de 25 de ani, plus seful de echipa. Toti erau asa tristi, obositi, murdari pe haine, zgribuliti de frig... si ma uitam la ei cum s-au chinuit sa monteze in tot blocul cablurile si toate draciile alea din pereti. Ma gandeam oare cum este sa faci asta zilnic, sa cari materialele, sa stai cu mana intinsa in tavan sa dai gauri cu bormasina, sa inhalezi tot praful ala jegos si infect de zeci de ani.

Cireasa de pe tort a fost cand unul dintre ei a spus ca renunta sa manance la pranz, pentru ca singurii bani pe care-i are, ii pastreaza sa cumpere ceva pentru seara. E trist asa, ei fac parte din categoria aceea de oameni care au un loc de munca... dar traiesc de azi pe maine. Da, dar mai stiu ca tot ei sunt acei baieti care in scoala era cei mai smecheri, erau baietii aia rai care terorizau profesorii, care nu veneau pe la ore, care cereau bani la ceilalti colegi mai "slabi". Majoritatea dintre ei acum lucreaza in constructii si in toate aceste meserii grele, nu le iau apararea... ci doar ii compatimesc. Imi pare rau pentru ca, in timp ce eu "plang" ca nu am masina de zeci de mii de euro, ei nu au ce pune pe masa. In timp ce pentru mine, 11 sau 12 reprezinta ora matinala... pentru acesti baieti trezirea la ora 8 este o mare bucurie.

Acum stau si ma intreb, si va intreb si pe voi... oare se merita sa fii "zmeu" pentru cativa ani ca apoi sa traiesti in genunchi toata viata?