So empty...
23:53
... este ora la care a scris Mario
Trebuie sa o spun si pe asta, mi-e dor de tine. Desi nu este o seara ploioasa, mohorata in care sa stau mai mult pe ganduri, tot mi-e dor de tine. Poate sunt de vina toate zilele, saptamanile, lunile astea de despartire... poate ca sunt numai gandurile mele care te cauta si nu te gasesc, dar stiu ca toate ma poarta la tine. Sunt departe de sufletul tau, sunt departe de tine... si imi lipsesti. Da, mi-e dor de tine. Mi-e dor de tine. Mi-e dor de tine, spun asta pentru ca alaturi de tine, si impreuna cu tine mi-am dorit si mi-am imaginat totul, mi-e dor de tine. E tarziu si e noapte, nu doar afara... ci si in mine, e bezna, e intuneric. Dar undeva in mine mai este ceva, ceva care se zbate... de dorul tau, de tine. Ganduri, ganduri si iar ganduri. Acum in fata mea poate este mai multa despartire decat a fost pana acum, simt ca in fata mea este necunoscutul. Zilele trec una cate una, si trec al dracu' de greu, uneori mi-e si teama sa ma gandesc mai departe. Singurul gand pe care il pot transmite, este ca mi-e dor de tine. Ma doare ca amintirea ta devine tot mai indepartata si peste ea se lasa uitarea. Mi-e dor de tine, mi-e dor de vorbele tale... mi-e dor de tot. Ma dispera gandul ca nu am ajuns sa te cunosc atat cat mi-as fi dorit, ca nu te-am cunoscut cu adevarat... mai mult. Mi-e dor de rasul tau, pe care l-am indragit atat de mult... radeai ca un copil, asa ma faceai si pe mine sa ma simt ca un copil in preajma ta. In acele momente eram un copil, un copil care nu intelegea ca viata nu inseamna doar amintirea cuiva, dar un copil care... te-a iubit. Te-am iubit, si ti-am daruit tot ce am avut eu mai frumos, si tot ce am primit eu de la viata... ti-am daruit atat cat s-a putut, si in conditiile care au fost. Ti-am daruit ceea ce nu se poate cumpara niciodata, cu toti banii de pe lume... si ti-am daruit din suflet. Acum insa, trebuie sa revin din scurta plimbare prin gandurile mele... si sa accept adevarul, sa accept ca totul este doar o amintire. Da, cruda clipa adevarului, si nu vreau sa cred ca cele mai frumoase amintiri, vor avea cel mai crud destin... mi-e dor de tine!
27 aprilie 2010 la 03:03
Cred ca ar trebuiiiiiiiiiiii sa scriiiiiiiiiiii mai multe de genul acesta. Foarte frumos. Cine este norocoasa???? :)
27 aprilie 2010 la 15:15
Frumos.......!!!
27 aprilie 2010 la 15:38
Norocoasa fata, impresionant :)
27 aprilie 2010 la 22:20
e foarte norocoasa,sper sa isi si dea seama de asta :)te pupa sorela ta:* si te respect pentru ca esti barbat si spui ce simti in sufletelul tau ala mic mic :D
30 aprilie 2010 la 11:40
Vecinikule.. asa cum iti spuneam si aseara... toate se aranjeaza...
Dupa parerea mea cand iti faci un iubit/iubita... trebuie sa-l/o accepti asa cum e cu bune, cu rele , cu prieteni cu care poti sa te intelegi bine sau cu care sa ai foarte mari divergente... Important e sa reusesti sa nu-i indepartezi familia si prietenii pentru ca tu ai de pierdut , la un moment dat.
Daca preferi tu sa o lasi mai moale cu amicii pentru a petrece mai mult timp cu persoana iubita este altceva, dar e foarte important sa-ti mentii prietenii aproape cat mai mult posibil...Desi este inevitabil, la un moment dat , relatiile cu prietenii se vor mai indeparta mai ales cand o sa-ti intemeiezi o familie... cu timpul ne maturizam, unii dintre noi :P , si apar alte treburi care au prioritate...
Prietenii care merita sa-ti fie aproape nu trebuie sa se bage in relatia ta cu persoana iubita, cei care stiu sa te accepte asa cum esti ,aceia sunt prietenii adevarati ( cum mai ziceam si in alt post it)
PS.... si iar am scris un roman :))
1 mai 2010 la 12:30
Daca era pentru mine plangeam 3 zile si 3 nopti dupa ce citeam aceste randuri :)
4 mai 2010 la 14:42
vai ce 'nemernica mica' este respectiva...:)))) C.V.G
4 mai 2010 la 16:41
...chiar si asa "nemernica mica", textul asta reprezinta prea putin!