M-a epuizat nenorocita... am cunoscut-o luni, la un prieten, nu mai stia cum sa scape de ea. Saracul era distrus, arata ca dupa un accident de masina, si el o cunostea de cateva zile dar i-a fost de ajuns, a fost aproape sa-l distruga, a scapat de ea cu greu. Si el a cunoscut-o de la alt prieten. N-a fost dragoste la prima vedere, la inceput am incercat s-o refuz, sa ma eschivez elegant, sa scap de ea, simteam ca nu e ce-mi trebuie. Dar... moale ca orice barbat, i-am cedat. Luni s-a autoinvitat la mine, ne-am iubit putin dar pana la urma am reusit s-o trimit la ea, unde-o fi asta nu stiu... dar credeam ca a plecat de tot. Ieri pe zi a revenit, insistenta nenorocita... n-am mai putut sa ies din casa... in pat, doar in pat, iar in pat... dar am facut fata, m-am luptat cu ea, am refuzat cat am putut. Azi-noapte insa... am facut dragoste cu ea fara oprire. Am transpirat ca un nebun, nu m-a lasat nici macar o secunda, am dat din maini si din picioare toata noaptea, simteam ca-mi ard plamanii, ca-mi ia foc pielea, am incercat sa ma ridic din pat de cateva ori insa, de fiecare data, m-a trantit la loc in asternutul ud si m-a lasat acolo, sleit. Eu am crezut ca e o aventura de o seara... stiti cum e, te cunosti cu ea, stati putin de vorba, se baga in seama si vine pana la tine, va tavaliti o noapte si dimineata dispare ca si cand n-a fost niciodata pe-acolo. Asta am sperat si eu, cand ma trezesc in dimineata asta n-o sa mai fie acolo, c-o sa fie plecata, ca n-o s-o mai vad in viata mea! Ei da! Asta cauta relatie! Si cand am vazut-o dimineata, peste mine in pat, m-au luat nervii si am intrebat-o:
- Cum te cheama, fa?!
- Gripa, iubitule...