Generatia mea... generatia noastra
01:41
... este ora la care a scris Mario
Acesta este un text nostalgic... adresat celor care fac parte din generatia mea... generatia kike.
Nascuti la inceputul si mijlocul anilor 80, vedem acum in anul 2010 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o ei, si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar ne pricepem la istorie si la politica mai mult decat cred batranii, care bombane in spatele nostru ca "noi nu stim nimic". Suntem ultima generatie care a jucat Ascunsa, Castel, Ratele si vanatorii, Tara tara vrem ostasi, Prinsa, Sticluta cu otrava, Pac Pac, Hotii si vardistii, Capra, Lapte gros, ultimii care au strigat "1,2,3... la perete stai", ultimii care jucam cu banu' la groapa, la perete sau tzaca cu portofele facute din copertile de la caiete, pe abtibilde cu masini din pachetele de guma Turbo sau Minti, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care ne-am jucat pe jocurile video (remember Mario?) si primii care am vazut desene animate color.
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Diesel era deja lider de gasca. Baietii si-au scris numarul fotbalistului preferat cu pasta de dinti pe tricouri, iar fetele si-au cusut pe blugi stelute si inimioare. Noi am fost primii care am dat capacitatea si primii care am ajuns in licee cu prostia aia de alegere prin calculator. Am invatat poezii in romaneste la gradinita, nu in engleza, si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari. Spuneam "misto" si "marfa" in loc de "cool". Am sorbit din ochi Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas... si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor. Ne uitam la Cavaleri Stelari, fetele la Seilar Moon si Sandibell, si ne jucam afara cu betele imaginandu-ne ca suntem acele personaje, nu aveam Final Fantasy pe PS3
Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala. Noi am ascultat si Metallica si Pink Floyd si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam. Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Lady Gaga. Pe ei daca ii intrebi, "muzica a inceput cu Backstreet Boys, care nici nu mai sunt cool acum, oricum!" Am citit Licurici, Pif si Hercule (care aveau cadou niste jucarii bestiale) si am baut Cico si sucuri de la Tec fara sa ne fie teama ca au prea multe E-uri, iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi. Noi am injurat arbitrul care ne-a furat la meciul cu Danemarca, si poate ca tot noi i-am trimis 10000 de mailuri de "dulce". Noi nu ne dadeam beep-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau PlayStation ci jocuri tetris si jocuri de televizor, de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.
Abia asteptam la chefuri sa jucam Fantanita, sau Flori,fete... filme sau baieti, sau Sticla, Adevar sau Provocare, sau orice ne dadea un pretext sa pupam "pe gura" pe cine "iubeam". Noi suntem cei care inca au mai "cerut (sau li s-a cerut) prietenia", care inca roseam la cuvantul "SEX", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in cap la colegi, care am completat mii de oracole, sperand ca iubitul sau iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?"... ca ne place de el/ea. Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacut de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am baut doar apa imbuteliata, ne-am tavalit si balacit prin toate baltile si nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam. Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a 3 schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus".
Suntem o generatie de invingatori... de visatori... de realisti... de first-timers!
22 februarie 2010 la 08:04
Imi place blogul tau si tot ce ai scris...l-am citit pe nerasuflate! :)...dar nu mai generaliza cu femeile...nu sunt toate la fel! Si de ce iti faci reclama pe neogen? :))
22 februarie 2010 la 13:02
...ma bucur ca iti place :) Dar nu am spus doar de femei...m-am legat si de barbati, dar se pare ca asta nu ai observat :)) Referitor la reclama, sunt la inceput...si putina reclama nu strica :)))
22 februarie 2010 la 13:23
Adevar graiesti cu postul asta. Da, noi suntem, ma regasesc perfect. Eram scoarta in genunchi in fiecare vara, mi-ar place ca si copii mei sa creasca la fel.
22 februarie 2010 la 13:40
...oricat de mult iţi propui asta, nu ţine doar de tine. Degeaba copilul tau isi doreste sa faca toate lucrurile astea superbe ale copilariei, daca ceilalti de varsta lui vor prefera altceva. Eu imi amintesc ca pe vremea mea(vorbesc de parca am 75 de ani) toti copiii ieseau afara si impreuna ne bucuram de lucrurile astea...care acum par banale, lipsite de sens si culoare pentru tanara generatie, sau degeneratie. TRIST!
22 februarie 2010 la 14:31
si stii ce mai tin minte.... veneam de la scoala, nu stiam cum sa ne scoatem camasa si sa ne terminam temele mai repede, sa iesim afara, sa ne rupem pantalonii prin toboganele de piatra, si sa bem apa de la izvor dupa o ora de alergat.
Noi ne jucam ascunselea, ei se joaca invisible. E cu adevarat trist!
22 februarie 2010 la 14:41
Ba da, am observat...dar ma deranjeaza probabil mai mult ce ai scris despre femei! Nu probabil, sigur! :)...oricum faci o treaba buna. Ti-am pus blogul la favorite asa ca "ne mai scriem". :)
22 februarie 2010 la 15:06
...Simona, ai si tu blog?
23 februarie 2010 la 06:52
Nu am. Deocamdata ma rezum la "comentator de blog-uri". :)
25 iulie 2010 la 13:59
subscriu in totalitate la tot ce ai scris mai sus.....citind am rememorat toata copilaria si parca sunt si putin mandra, sau, sa fiu sincera putin mai mult, pt ca generatia noastra chiar a avut o copilarie...iar acum ne aducem aminte cu drag de toate jocurile de atunci si de lipsa de griji si parca traiam intr-o lume fermecata, cei din ziua de azi nu stiu ce pierd...dau acele clipe minunate pe griji mult prea devreme, isi asuma responsabilitati carora nu le pot face fata si in plus....vor sa fie MARI....fara a sti ce inseamna asta....e extraordinar de trist. Uneori ma intreb: de ce pustoaicele astea de la 11-12 ani in sus nu vor sa puna capul pe perna linistete seara visand la lucruri frumoase...si prefera sa se gandeasca la chestii precum cum vor reactiona mama si tata daca ar afla ca am facut sex? sau mai grav ca sunt insarcinata?........
23 octombrie 2010 la 17:23
Sunt nascuta la mijlocul anilor '80 si pe zi ce trece mai mandra de copilaria avuta. Articolul tau o descrie perfect. Cred ca generatia nostra se uita cu o mare tristete la piticii pt care bucuria a ajuns sa inseamne un tel mobil sau cel mai nou joc pe calculator. Vreau ca atunci cand o sa devin mama sa retraiesc jocurile copilariei mele impreuna cu el.
14 noiembrie 2010 la 21:25
vreau sa cresc mica...mi-e dor de copilarie si credeam ca am s-o retraiesc prin copiii mei, dar ei au alte preocupari
fgrumoase vremuri...........vreau sa cresc mica
multumesc ca existi acolo sa ne aduci aminte ca am trait frumos odata