E ceasul noaptea si eu nu pot sa dorm. Desi am vorbit astazi toata ziua, tot mi-e dor de tine. Postarea asta nu are legatura cu persoana ta, pentru ca noi nu suntem prieteni... si nu o sa fim niciodata, dar despre altceva nu-mi vine a scrie acum. Pana acum, in viata mea (vorbesc de parca am 45 de ani... nu, am doar 23) am cunoscut destui oameni. Evident... oameni buni, oameni rai, oameni de la care am avut ceva de invatat, oameni care au avut ceva de spus, oameni care au trecut pe langa mine si pe care nu i-am vazut, pentru ca n-am vrut sa-i vad... sau n-au vrut sa ma vada ei pe mine. Am avut de pierdut de pe urma unor oameni... desi nu-mi place sa pierd, am avut de castigat de pe urma altora, fara sa vreau mi-am facut si dusmani (ma simt ca Guta la replica asta). Dar cel mai important este faptul ca am castigat prieteni, putini, dar buni. I-am urmarit cum s-au indragostit, cum s-au despartit, i-am vazut suferind, pe unii din ei chiar casatorindu-se. Intotdeauna am incercat sa le fiu un prieten bun, nu mi-a iesit de fiecare data... dar sunt impacat cu mine ca macar am incercat, asa cum stiu eu sa o fac mai bine. Desi sunt groaznic atunci cand vine vorba sa dau sfaturi cuiva, o fac desi nu ma pricep si sper ca ei sa ma inteleaga, incerc pentru ca o fac din suflet.

Prieteniile adevarate sunt atat de rare in ziua de azi... incat nici cei care stiu asta, nu si-au dat seama ca sunt si mai rare. Personal n-am nevoie de prieteni doar ca sa mearga cu mine in club, la distractie, la cumparaturi sau la plimbare. Am nevoie de prieteni care sa-mi fie alaturi cand trec printr-un moment mai putin bun, care sa fie langa mine atunci cand ma tavalesc de ras. Am nevoie de prieteni care sa ma asculte si pe care sa-i ascult, care sa-mi asculte toate aberatiile posibile si imposibile... si mai mult decat atat, sa le inteleaga. Daca ai astfel de prieteni, multumeste-le pentru ca exista. Imbratiseaza-i cand le e greu, razi cu ei... nu de ei. Va fi greu sau chiar imposibil sa gasesti altii la fel. Ai grija de prieteniile tale. Poti sa ai 100 de prieteni, dar numai 2-3 vor fi adevarati. Doar 2-3 sau poate numai unul vor sta langa tine cand simti ca intreaga ta lume se prabuseste. Doar ei vor fi cei care nu vor arata cu degetul catre tine, nu vor rade si nu te vor condamna cand ai facut ceva gresit. Te vor ajuta sa intelegi care ti-a fost greseala, te vor ajuta sa o repari, lasa-i doar sa te ajute, nu te incapatana sa crezi doar in ceea ce gandesti tu (aici, la ultima fraza, eu inca lucrez).

Asteapta sa fi dezamagit, nu o data, nu de doua ori... ci de mai multe ori. Si tu ai dezamagit si vei dezamagi, nu o data, nu de doua ori ci de mai multe ori. Francis Bacon spunea...

"Un om nu poate sa-i vorbeasca fiului sau decat ca un tata, sotiei sale... decat ca sot, dusmanului sau... decat in termeni corespunzatori, in timp ce un prieten le poate vorbi dupa cum impune situatia, nu dupa cum i se potriveste persoanei!"