Scriam acum o saptamana despre prietenie, despre persoanele pe care le-am intalnit si pe care le-am cunoscut mai mult sau mai putin, despre persoanele care mi-au ramas aproape si care nu. De cele mai multe ori prietenii ne seamana intr-o oarecare masura, nu degeaba se zice "spune-mi ce prieteni ai, ca sa-ti spun cine esti!". Asta inseamna ca prietenii mei sunt ca si mine?... aroganti, egoisti, nemernici, figuranti? Daca asa stau lucrurile, inseamna ca persoana pentru care scriu acest articol, nu imi este prietena.

Anul acesta vroiam sa plec din Bucuresti, sarbatorile de Pasti vroiam sa le petrec cu totul altfel decat pana acum. Pana la urma toate planurile mele au fost date peste cap, dar totusi... acum constant ca a fost mult mai bine decat mi-am putut imagina. Cel mai placut moment a fost cu cateva zile inainte de Pasti, cand am reluat legatura cu o persoana... despre care nu pot spune decat numai lucruri bune. De obicei oamenii din jurul nostru cu care intram in contact ii impartim in prieteni, iubiti, amici, cunostinte, dusmani, etc. Daca pana acum n-am scris niciodata numele cuiva pe blog, cel mult doar initiala acelei persoane, de data asta am sa o fac. Mi-ar fi placut sa spun ca-i sunt prieten, dar din pacate eu nu ma consider asa... pentru ca n-am facut nimic sa merit asta. Desi ne stim decat de un an si 4 luni, pot spune ca este cu adevarat o tipa de nota 10. Este genul de persoana de la care ai mereu ce invata, cu care nu te plictisesti niciodata, si care poate oricand... prin lucruri simple, sa-ti dea o lectie de viata. Desi de 4 luni nu stiam nimic unul de altul, EA a fost cea care m-a cautat. Initial nu stiam daca sa-i raspund sau nu, imi era oarecum teama... spun asta pentru ca eu am gresit fata de EA, si nu stiam cum o sa reactioneze. Dar si de aceasta data mi-a aratat ca este aceeasi persoana pe care am cunoscut-o la inceput.

De multe ori stau si ma intreb, daca chiar este posibil sa mai existe si astfel de persoane intr-o lume perversa... persoane cu caracter, cu coloana vertebrala? Da, o astfel de persoana exista, si ma bucur ca am avut ocazia sa o cunosc. La inceput am crezut ca este cea mai fitoasa fata, nici nu-mi imaginam sa vorbim vreodata... dar m-am inselat, nu este deloc asa. E genul de femeie cum si-ar dori probabil sa arate toate pizdutele din ziua de azi, doar ca frumusetea nu este de ajuns. Nu are mai mult de 22 de ani, dar credeti-ma ca maturitatea ei mi-o doresc si eu. Desi poate oricand sa detina tot ce-si doreste, pentru ca in Romania sunt multi barbati fraieri si plini de bani, EA intotdeauna a vrut sa-si demonstreze ca poate si singura. Si a reusit... a reusit ce altele de varsta ei nu vor realiza niciodata. De multe ori ma enerveaza modestia ei, imi vine sa o iau la bataie... dar imi dau seama ca pur si simplu e diferita, si de aceea se comporta asa. Am cunoscut multe fete care se cred buricul pamantului, care cred ca ele au inventat mersul pe jos, fete care spre deosebire de EA, nu vor ajunge decat "nevasta" cuiva si atat.

EA este persoana de care n-as putea niciodata sa spun ceva urat, desi am enervat-o de foarte multe ori (deh... asta sunt eu, enervez pe toata lumea in rate lunare), niciodata nu si-a iesit din minti, mereu si-a pastrat calmul si a stiu sa gestioneze fiecare moment tensionat. Mi-a demonstrat ca in viata n-ai nevoie de 3 facultati ca sa poti avea o discutie cu oricine, mi-a demonstrat ca poti sa realizezi tot ce-si doresti cu conditia sa vrei, mi-a demonstrat ca poti face compromisuri ca sa reusesti... dar la fel de bine sa poti ramane mereu cu capul sus. E una dintre putinele persoane cu care am discutat orice, cu care am vorbit deschis despre relatiile pe care le-am avut amandoi in toata aceasta perioada. E singura persoana care mi-a ascultat nebuniile si a incercat sa ma inteleaga, nu s-a enervat niciodata, nu m-a jignit niciodata, si ceea ce este cel mai important... m-a respectat intotdeauna. Trebuie sa recunosc ca in ultimele zile imi este rusine, pentru ca am gresit fata de EA de multe ori, dar EA a ramas aceeasi! E genul de persoana cu care poti sa nu vorbesti o saptamana, o luna... dar apoi cand reiei legatura, te face sa simti ca n-au trecut mai mult de cateva ore de la ultima discutie. Stie sa glumeasca atunci cand e nevoie (si credeti-ma, are niste dume in ea... te cracanezi de ras), stie sa fie serioasa, stie sa fie matura cand trebuie... si copila cand simte asta.

Habar nu am de ce, dar si acum imi arata, ca pentru EA... eu reprezint ceva. Chiar daca, poate mai devreme sau mai tarziu o sa ma dezamageasca, nu o sa ma supar niciodata pe EA. Si asta pentru ca este OM, pentru ca are caracter, pentru ca stie ce inseamna cuvantul respect, pentru ca e sincera si spune lucrurilor pe nume, pentru ca familia reprezinta totul pentru EA, pentru ca isi iubeste prietenii chiar daca acestia au gresit, pentru ca mi-a fost aproape de multe ori desi nu meritam, pentru ca n-a uitat de unde a plecat... dar n-a uitat nici unde a ajuns, pentru ca desi are o relatie nu si-a uitat prietenii. Pentru toate astea, si pentru faptul ca ai ramas mereu aceeasi "zapacita" (sper sa nu te schimbi niciodata), iti multumesc LAURA!