" Umorul nu este o stare de spirit, ci un fel de a privi lumea " ...asa spunea Ludwig Wittgenstein (mi-a spus si mie asta un prieten, Google). Inca de la inceput, vreau sa precizez ca eu n-am simtul umorului...dar incerc sa mi-l dezvolt. Ma amuza foarte tare faptul ca toti romanii au simtul umorului, sau cel putin pretind asta. Daca pui pe cineva sa se descrie in cateva cuvinte...toti, dar absolut toti vor spune ca au simtul umorului. Fratilor, daca razi la glumele altcuiva, daca te prinzi de o poanta si esti genul de om care zambeste si tine la glume...nu inseamna ca ai simtul umorului. Putini oameni au simtul umorului, desi multi pretind ca-l detin. Dupa parerea mea romanii sunt un popor de tristi, care dau impresia ca sunt cei mai batuti de soarta oameni de pe pamantul asta...si ca totul in jurul lor este negru. De cand ma stiu mi-a placut sa fiu ironic, sa zambesc si sa rad...chiar daca spun unii ca rasul ingrasa. Poate ca asa este, dar prefer sa fiu gras de la prea mult ras...decat slab si sa nu rad deloc. Imi place umorul in toate felurile posibile, de la cel elegant, rafinat...pana la umorul ala vulgar, dar in limita bunului simt.

Am intalnit oameni care se iau prea in serios, care foarte rar schiteaza un zambet, indiferent daca au auzit un banc foarte bun la care a ras toata gasca. Ador sa aud sau sa spun un banc bun, imi plac si bancurile porcoase. De cele mai multe ori vad oameni tristi, seriosi...cu o fata de parca au venit de la morga sau au un bat infipt in cur. Ei cred ca prin atitudinea asta pretind seriozitate si respect...pe dracu, respectul nu se pretinde...se merita. M-am saturat de unii care sunt plini de ei, de fitze si de pretentii...genul acela de oameni care nu rad la bancuri sau glume, ca nu este de demnitatea lor...hai sictir, ca fara umor viata e crunta. De cele mai multe ori mi se intampla sa ma aflu intr-un context destul de serios, si pur si simplu imi vine sa dau o replica funny. Ce naiba sa fac, nu ma pot abtine si cu riscul de a parea nesimtit...spun replica, chiar daca apoi trebuie sa suport consecintele.

Noi romanii suntem mai nebuni asa din nastere, iar eu chiar ma incadrez in peisaj. Imi place sa fac haz de necaz, orice s-ar intampla...atunci cand ma opreste politia, sau cand raman inzapezit in singurul loc unde mai este zapada pe o raza de 5 km. Nu spun ca rad ca prostul cu gura pana la urechi, dar ma amuz de fiecare situatie mai putin fericita. Merg pe principiul ca daca ma enervez tot aceeasi problema o sa fie, asa ca mai bine sa fac haz de necaz decat sa-mi distrug cativa neuroni enervandu-ma. Chiar in momentul asta rad cu pofta de un mesaj primit de la cineva, care nu intelege stilul meu...si imi scrie asa: "poti sa te rogi la dumnezeu sa te vindeci de inrairea ta si astfel sa vezi cu ochiul mintii tale ca poti fii bun...sau poti sa aduci o jertfa satanica si sa devii mason de frunte - tu alegi ,dar eu cred ca vremea e aproape". Asa si, care-i faza?...poate ca unii vor sa ajunga cu orice pret in Rai, eu nu-mi doresc asta. Ce ti-e si cu Raiul asta, pai fratilor...daca stau sa gandesc batraneste, acolo ajung toti preotii, calugarii, maicile si toti oamenii aia cuminti. Ce naiba sa caut eu acolo?...ca se anunta plictiseala maxima :)))